Viața este o boală cu transmitere sexuală iar rata mortalității este de 100 %. Cu alte cuvinte, suntem deja bolnavi de o boală care ne va omorâ mai devreme sau mai târziu. Cel mai bătrân om din lume, un indonezian, a murit la vârsta de 146 de ani, dar majoritatea oamenilor trăiesc în jur de 80 de ani. Mai demult însă se pare că au existat oameni care au trăit mai mult. Biblia vorbește de oameni care trăiau 900 de ani, iar New York Times spune despre un chinez pe nume Yuen care a trăit 256 de ani, adică între anii 1677 și 1933. În nenumărate rânduri, acesta a fost evident întrebat care este secretul longevității. Yuen le răspundea curioșilor că viața trebuie tratată cu blândețe pentru că altfel timpul trece mult prea repede pe lângă fiecare. Un alt lucru pe care îl invoca bărbatul se referea la tainele medicinei holistice. Așadar iată cele două aspecte principale pe care le vizează răspunsurile lui: sufletul și trupul, adică, să o spunem pe șleau: sentimentele și materia din jurul nostru.

           Trecând peste aceste exemple care ne vorbesc despre sute de ani, să revenim cu picioarele pe pământ, la exemplele de lângă noi, adică la cele palpabile. Vă plăcea să mângâiați bunicii pe față, nu-i așa? Fața lor ridată și blândă, care exprima faptul inexplicabil că deși ei se aflau la sfârșitul vieții, trăiau cu o viociune interioară a sufletului, ca și cum erau la începutul ei. Bunicul meu a trăit 92 de ani, bunica 96, și ce-i drept, la ei tot aceste două lucruri de care vorbea chinezul le observai: un suflet liniștit și împăcat și o hrană naturală 100%, dar nu naturală bio de la magazin, ci naturală bio din grădină. Aveau toate legumele în grădină, porumb pe câmp, fructe în livadă, o văcuță în grajd, un purcel în coteț, găini, curci, rațe, gâște. Munceau de dimineață până în jur de orele 2 00 după amiaza, iar de atunci până la 4 – 5 stăteau în pat și se odihneau. Dacă mergeam la ei la orele 2 00 îi găseam întinși pe spate în pat, fiecare în patul lui, căci aveau două paturi separate în aceeași cameră. Mi s-a părut ciudat că stăteau în două paturi, însă ulterior am realizat că într-adevăr, deși conform conceptiei traditionale, sotii trebuie sa doarma in acelasi pat, totuși conceptia moderna este putin diferita si inversa și că faptul că ei dormeau separat a avut de fapt un impact pozitiv asupra sănătății lor. Intimitatea in exces este ca si mancarea in exces, provoacă până la urmă un disconfort.

          Datorită distanței dintre ei, timpul petrecut împreună este clar delimitat, iar întâlnirea face ca aceste momente să capete o intensitate deosebită și o calitate specială, calitate care se reflectă în sănătatea organismului. Adică să fie apropieri de dragoste nu doar instincte sexuale.

          În plus, nu numai apropierea cu dragoste dar și somnul sunt aproape la fel de importante ca respiratul sau mâncatul, așa că de ce ar trebui o persoană să fie impiedicată de o alta persoană să doarmă linistită?

          Sigur că la prima auzire sună a lipsă de dragoste între cei doi parteneri această dormire separată despre care vă spun eu, căci evident, atunci când iubești pe cineva, micșorezi pe cât posibil dinstanța dintre tine și el, ajungând chiar până la minus 18 cm și nu o mărești, însă trebuie să ne gândim că unora li se potrivește o asemenea separare, iar altora nu, deci fiecare să trăiască după cum simte că este bine.

          Probabil că bunicilor mei li se potrivea căci nu îmi amintesc ca ei să fi fost vreodată bolnavi, să fi avut vreo boală, nici măcar o răceală. Ori o duceau fără să se vaite, ori nu am fost eu prin preajmă când erau bolnavi, ori pur și simplu nu au fost niciodată bolnavi.

          Astfel, având exemplele strămoșilor noștri și observând lucrurile din jurul nostru, putem să găsim, fără a apela la studii complicate despre cum să trăiești o viață sănătoasă, câteva repere ale unui mod de a trăi în așa fel încât să nu facem cunoștință niciodată cu vreo boală. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să trăim izolați, într-o încăpere aseptică, în care să nu pătrundă microbii, sau să nu luăm niciodată contact cu nimeni, ci dimpotrivă.

Observați că am conturat deja ideea principală în jurul căreia se învârte toată teoria noastră pentru o viață fără boli și anume că: Nu contează câți germeni sau microbi sunt în jur, ci cât de puternic este sistemul tău de apărare.

          Aud deseori pe câte cineva spunând: de fiecare când am dus copilul la grădiniță, s-a îmbolnăvit, nu știu ce să mai fac, că trebuie să stea și el cu alți copii, nu îl pot ține izolat.

          Ei bine, desigur că nu poți ține copilul într-un turn izolat de restul lumii, pentru că nu are nici un sens viața astfel. Ar trebui în schimb să observi nu doar că copilul tău se îmbolnăvește, ci că la grădiniță sunt copii care nu se îmbolnăvesc niciodată. De ce ei nu se îmbolnăvesc, deși trăiesc în exact același mediu ca al tău?

          Iată de ce: pentru că bagajul lor genetic conține toate informațiile necesare decodificării oricărei boli și pentru că au și mijloacele necesare de a respinge orice atac din afară, adică au vitaminele necesare și nu numai. Iar pentru ca aceste lucruri să existe trebuie îndeplinite anumite condiții optime pentru viață, dacă putem să ne exprimăm astfel.

          Condițiile optime pentru viață au fost create de Dumnezeu în rai, după cum se spune că acolo oamenii trăiau fericiți, fără boli și fără moarte, adică aveau o viață curată. Iar din rai o mare parte din vibrația inițială a binelui s-a transmis în continuare și în lumea materială, aceasta fiind legea principală care guvernează natura, căci de nu s-ar fi transmis nimic, omul nu ar fi putut supraviețui pe pământ. Cu alte, cuvinte, ceea ce există acum în natură este suficient pentru ca oamenii să trăiască iar tot ce este adăugat de om, prin invențiile lui, este dăunător, deoarece nu mai poartă vibrația inițială a binelui. Toate organismele modificate genetic destabilizează formula inițială pe care organismul nostru o cunoaște și o folosește pentru a fi sănătos. Orice este adăugat, modificat, creat de om, este în plus și este mai mult dăunător decât folositor. Și nu numai hrana modificată, ci și celelalte lucruri poluatoare, care includ tehnologiile de transmitere a datelor wireless, 4G iar acum puternicul 5G, despre care deja se vorbește că este de-a dreptul distrugător pentru organismul omului.

Urmând cursul acestor idei, remarcăm câteva lucruri esențiale care ar trebui să se regăsească în viața oricărui om pentru a avea o viață curată și, prin urmare, sănătoasă.

          1. Aerul, apa și hrana trebuie să fie curate. Dacă aerul nu prea îl mai poți avea curat, totuși chiar și pe el îl poți îmbunătăți. Dacă locuiești la curte, de exemplu, poți planta cât mai mulți copaci, cât mai multă iarbă și cât mai puțin beton în jurul tău, cât mai multe flori și plante cât mai diversificate. În ziua de azi, oamenii sunt atât de proști încât îi vezi tăind gazonul scurt. Îi vezi jucând-se ca niște copii cu niște mașinuțe pe roți tăind iarba în loc să o lase să crească, să ajungă la maturitate, așa cum este normal, să facă flori care emană un miros și o energie anume, pentru a putea trăi și albinele și alte insecte etc. Sunt studii care arată că plantele simt când sunt tăiate și că energia degajată de ele nu este una foarte pozitivă când sunt luate la jumătatea zilelor lor, după cum spune și în Biblie: Doamne, nu mă lua la jumătatea zilelor mele… . Ei bine, o grădină în care plantele sunt lăsate să crească, cu toate, căci și buruienile sunt tot plante și ele, cât mai diverse, emite o energie mult mai benefică pentru sănătate. Bunicii mei coseau iarba când era mare și o făceau clăi pentru fân și o coseau cu coasa de fier, manual, nu se jucau ca niște copii cu puța în nisip sau cu mașinute pe roți prin grădină ca oamenii din ziua de azi care se cred mari inteligenți, în realitate dita-m-ai proștii secolului 21. Era un miros extraordinar de flori, de polen care îți inunda nările. Ei bine, în ziua de azi simți miros de gazon tăiat, de iarbă verde, fără flori și de gaze de eșapament emise de motocoase. Fândul nu mai este uscat, ci aruncat. Acesta putrezește și emană dioxid de carbon în atmosferă, devenind o altă sursă de poluare.

          Așadar, dacă cu aerul observăm că putem face foarte puține lucruri pentru a ni-l îmbunătăți, totuși cu apa putem face mai mult. Nu avem timp să intrăm în detalii despre ce anume poluează apa, însă nu putem să trecem și peste faptul că este o prostie totală cum oamenii cumpără apă îmbuteliată, apă carbogazoasă sau mai rău, sucuri etc. Dacă Dumnezeu credea că este bine să bem suc, ar fi plouat cu suc, nu cu apă. Bunicii mei beau apă de la fântână, nu exista nici măcar ideea de a cumpăra apă. Probabil li s-ar fi părut total absurd să dai bani pe apă, din moment ce apa este gratis în natură și este mult mai bună, mai încărcată cu toate elementele necesare organismului, decât este apa din comerț sau decât sunt sucurile.

          În ce privește hrana, deja situația este de-a dreptul șocantă. Vezi oamenii ca niște copii plimbând niște cărucioare pe la supermarketuri și umplându-le cu toate otrăvurile posibile și imposibile: carne plină cu hormoni de creștere etc, lapte sau brânză produse de oameni care nu știu cum arată vaca, fructe aduse din Turcia sau cine știe de unde, pește adus din apele poluate din Italia sau Spania, chiar și pâinea cea de toate zilele conține lucruri care ar îngrozi pe oricine, dacă ar cunoaște efectele ingredientelor. O mare parte din pâinea din România este produsă din aluat congelat adus din Italia, produs nu din grâul sănătos din pământul românesc pe care l-au cumpărat tot ei, ci din grâul de pe pământul lor, mult mai slab calitativ. Căci din grâul pe care îl produc pe pământul cumpărat la noi în țară ei fabrică paste și spaghete pentru cetățenii lor, după cum știți din scandalul de curând că există produse cu dublu standard de calitate, unul pentru noi, adică amărâții din Europa de Est și altul pentru oamenii grozavi din Vest. Noi, cei care avem cel mai curat și nepoluat pământ, am ajuns să consumăm mizeriile lor.

          Deși cred că ne-am umplut deja de supărare, să trecem totuși mai departe, așa supărați, la punctul doi.

           2. Cum trebuie văzută și consumată hrana și importanța efortului fizic

          Hrana trebuie văzută nu ca o plăcere, ci ca o necesitate. Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim. Bunicii noștri nu mâncau ceva neapărat pentru că era bun, ci pentru că le era foame. Ei nu mâncau pește pentru că acesta conținea fosfor sau somon pentru că el conținea omega 3 și omega 6, ci pentru că le era foame după o zi de muncă. Ei nu mâncau o salată verde pentru că era mai sănătos, ci pentru că asta aveau în grădină. Ei niciodată nu aveau grija mâncării, în sensul de a mânca anumite lucruri pentru că sunt sănătoase. De aceea este de un haz total cum există atâtea diete de a mânca sănătos, de slăbit, cure de dezintoxicare etc. Bunicii nu erau grași dar mâncau orice: slănină, brânză, lapte, ouă, legume, porumb, carne, însă mâncau atât cât le era foame. De exemplu, ei mâncau carne destul de rar, nu pentru că nu este sănătoasă carnea, ci pentru că miercurea și vinerea țineau post și în plus tăiau mai rar, de multe ori doar o dată pe săptămână câte o orătanie, cum le spuneau ei la păsările din curte. Țineau toate posturile, nu pentru că sunt bune pentru curățarea organismului de toxine, ci pentru că sunt bune pentru suflet, pentru a se curăți de păcate în fața lui Dumnezeu.

          Curele de azi de detoxifiere sunt o prostie totală. Organismul omului nu trebuie detoxifiat din când în când, ci permanent. Iar detoxifierea nu se face prin privarea lui de alimente și consumarea numai a unora din ele cu zilele, ci prin muncă, prin efort fizic. Corpul uman este ca un oraș în care locuiesc miliarde de ființe, acestea fiind celulele organismului, bacteriile din organism etc. Acestea toate elimină mizerii, așa cum oamenii elimină gunoaie. Acestea trebuiesc apoi îndepărtate de un sistem de salubrizare. Prin sistemul circulator, prin sânge, prin aerul respirat etc, se elimină aceste mizerii toxice. Ei bine, dacă acest sistem nu este permanent în mișcare, el se umple de reziduuri și se infectează la nivel celular. Celulele încep să nu mai facă treaba cum trebuie, pentru că sunt obstrucționate de mizerii. Efortul fizic asigură buna funcționare a organismului uman. Dar nu efortul stupid de la sală, tragerea de fiare fără nici o noimă, etc. Asta este o prostie totală care mai mult te îmbolnăvește de alte boli. Ci efortul vieții de zi cu zi, efortul făcut inconștient sau cu bucuria că realizezi ceva, munca de zi cu zi. De aceea erau atât de râs pentru bunicii noștri cei care făceau jogging, adică alergau singuri de nebuni pe stradă. Păi bunicii noștri alergau pentru că aveau de muncă toată ziua, nu cu scopul de a face sport. Scopul celor care fac jogging este să facă efort, pentru a menține organismul în formă, adică o prostie totală. Scopul bunicilor când alergau era să ducă vaca la păscut sau să aducă oile în staul sau să cosească fânul, sau să îl care cu căruța sau să facă pârtie prin curte. Aceasta era o mișcare sănătoasă. Mișcarea care se face prin jogging sau la sală după 8 ore de stat la birou nu este o mișcare tocmai sănătoasă, ci una care forțează organismul să facă ceva programat.

          Deci important este nu numai cum consumi hrana, ci și cum consumi timpul pe care îl trăiești. Dacă îl consumi trăind cu gândul de a-ți îmbunătăți sănătatea făcând jogging, nu vei avea niciodată sănătate. De altfel, scrie și în cartea în care se găsește toată înțelepciunea, adică în Biblie: cine caută să își salveze sufletul său, și-l va pierde. Și cu adevărat se împlinește în fața ochilor noștri lucrul acesta. Bunicii noștri nu făceau efort să fie sănătoși, ci erau sănătoși pentru că făceau efort, și ei nu se gândeau nici o clipă la a fi sănătoși și negândindu-se au fost mai sănătoși ca cei care s-au îngrijit de sănătatea lor.

          Cu acestea deja am ajuns la punctul 3.

          3. Cea mai importantă componentă a unei vieți sănătoase nu o reprezintă partea materială și ceea ce este legat de trupul omului, ci ceea ce este legat de suflet.

          Spuneam că bunicii noștri nu se îngrijeau de sănătatea lor. Ei nu făceau aceasta nu pentru că erau proști, ci pentru că erau prea ocupați să trăiască și nu aveau timp să se gândească la cum să trăiască sănătos. Sunt convins că dacă s-ar fi gândit cum să trăiască sănătos și ar fi respectat toate dietele și recomandările specialiștilor de doi lei de pe internet sau de oriunde, ar fi murit desigur la 70 de ani, cum se pare că este astăzi media de vârstă. Iar dacă nu ar fi trăit în acest mediu distrus și poluat din România, ci ar fi trăit în Nepal, ca chinezul acela, probabil ar fi trăit și ei 150 sau două sute de ani. De ce? Nu doar pentru că acolo lipsea poluarea, ci și pentru că sufletul lor era curat.

          De multe ori oamenii sunt prea preocupați de poluarea aceasta materială și uită de poluarea sufletească. Adică, de faptul că sufletele lor sunt poluate de cele mai mizerabile și lipsite de orice logică și de înțelegere și de dragoste lucruri care s-au propagat de-a lungul timpului prin mass-media, prin știri, filme, documentare etc. Așa zisele ”filme americane” au avut un impact colosal asupra sufletului omului, căci l-au făcut să creadă că fericirea se găsește în visul american, în îmbogățiri, bani etc. Când de fapt, fericirea se găsește în trăirea vieții cu dragoste și înțelepciune. Fericirea nu se găsește în hainele scumpe de pe un om, ci în omul îmbrăcat în orice fel de haine, dacă el este un om bun, care trăiește cu dragoste, nu cu ură și disperarea de avea mai mult decât poate consuma.

          Dacă un om trăiește cu dragoste, atunci el va fi sănătos tun și va muri de bătrânețe, dacă trăiește cu ură, nu numai că se va umple de boli, ci va transmite și urmașilor săi un material genetic plin de mizerii și slăbiciuni și apoi vor vedea în copiii lor ceea ce am spus: un organism slab, degenerat, sensibil în fața bolilor. Pentru că natura va elimina întotdeauna răutatea din lume, lumea fiind creată de Dumnezeu cu o vibrație pozitivă, care s-a păstrat și s-a transmis din rai și până astăzi și care există ca substrat pentru toată existența.

          V-aș ruga să rețineți această idee principală despre suflet și cu ea în minte să ne îndreptăm atenția spre lucrurile de zi cu zi, adică la viața cea de toate zilele și la aspectele ei particulare, adică la ce avem de făcut efectiv pentru o viață sănătoasă.

          Ce trebuie să facă un om pentru a nu se îmbolnăvi niciodată? Este posibil, de exemplu, să nu fii niciodată răcit, să nu ai niciodată gripă? Da, este, și sunt o mulțime de oameni care pot confirma acest lucru, prin viața lor. Nu o să mă dau exemplu pe mine, pentru că atunci ar trebui să dovedesc lucrul acesta și nu are rost să fac aceasta, însă vă rog să vă uitați în jurul dumneavoastră și veți observa oameni pe care nu îi vezi niciodată răciți.

          Cum trăiesc acești oameni? Trăiesc exact cum trebuie să trăiască niște oameni, adică niște ființe considerate cele mai inteligente și mai minunate de pe pământ. În viața acestor oameni vei observa câteva lucruri care le sunt comune tuturor:

          1. Ei dorm regulat. Adorm în jurul orei 21-22 și se trezesc dimineața la 6-7. Adică cel puțin 8 ore pe zi de somn. Oamenii de știință de la universitatea din California au observat că oamenii care trag un pui de somn după masă, nu contactează niciodată gripă sau răceală. Adică, exact cum spuneam că făceau bunicii mei, care dormeau între orele 14 și 16 după masă.

          2. Oamenii care nu se îmbolnăvesc niciodată evită să bea alcool mai ales seara. Somnul este cel mai bun restaurator al sistemului imunitar al organismului, iar un pahar de alcool seara nu are efectul de a aduce un somn bun, cum cred majoritatea oamenilor, ci dimpotrivă. Un somn sănătos nu vine după un pahar de alcool, care are efecte dăunătoare în organism, ci după așezarea gândurilor în pace și liniște sufletească pentru că ai făcut lucruri bune în ziua respectivă, nu lucruri rele.

          3. Ei beau ceai dimineața. Ceaiul este foarte bun nu numai fiind băut  dar fiind și inhalat. Aburul din ceai conține elemente extrem de distructive pentru elementele nocive din organism care se poziționează de obicei în zona orificiilor, a nasului și a gurii. Inhalarea aburului care conține elemente din plante, polen sau diferiți antioxidanți are un efect distrugător asupra microbilor.

          4. Au de-a lungul zilei contacte cu diferiți oameni, vecini, prieteni, etc. Această interacțiune crește starea de bine a sufletului care are efecte extrem de benefice asupra sistemului imunitar. Deci nu izolarea este benefică sănătății, ci dimpotrivă.

          5. Hrana lor constă în produse neprelucrate industrial, adică lucruri simple, naturale, nelipsindu-le nici vegetalele nici carnea. Prin această hrană se asigură vitaminele necesare sistemului imunitar, fără de care acesta ar fi ca o armată care a rămas fără muniție, adică ar sta și ar aștepta să vină inamicul să le ia capul. Iar inamicul este practic peste tot prin jur.

          6. Își țin mâinile acasă. Ei nu își bagă nasul și mâinile unde nu le fierbe oala. Microbii și toate cele se găsesc desigur în preajma celor bolnavi. Contactul cu obiectele atinse de aceștia desigur că este unul ce aduce un atac asupra propriului organism. Din acest punct de vedere, prostia umană se vede în modul cum sunt folosiți banii. Ei răspândesc microbii într-un mod de-a dreptul șocant, trecând prin mâinile tuturor și sănătoși și bolnavi. Deci, folosirea cardului în locul banilor este recomandată din acest punct de vedere. Iar folosirea doar a propriei neveste și a propriului soț de asemenea este extrem de recomandată, mai ales că dragostea adevărată este cel mai puternic aliat al sistemului imunitar, care poate distruge orice element nociv.

          7. Oamenii care nu se îmbolnăvesc niciodată sunt iubitori de aer curat, își petrec mult timp în aer liber. Ei bine, se știe că principala cauză a cancerului de exemplu, nu este hrana poluată, ci lipsa oxigenului. Lipsa oxigenului la nivel celular duce la cancer. Adică celulele care rămân fără oxigen, având probleme…practic sufocându-se, nu își mai  bine treaba. Și ce înseamnă a avea oxigen? Înseamnă nu numai a trăi cât mai mult în aer curat, ci a și respira corect, fără a avea o apăsare și o supărare pe suflet. De aceea se spune și că supărarea aduce boli. Observați cum atunci când omul se supără, respiră greu, practic unii și leșină din lipsă de oxigen. Supărarea aduce cu sine o lipsă de oxigen în organism, de multe ori imperceptibilă dar care la nivel celular este percepută total. Ați văzut cum oftați când aveți o supărare! Ar mai fi multe de spus la acest capitol, dar timpul nostru este așa cum este.

          8. Ei fac dușuri reci. Pe vremea bunicilor mei nu prea aveau apă caldă. Țin minte, când eram copil la țară, că mă spălam de praful de pe stradă, după ce veaneam cu vacile de la câmp, într-un lighean cu apă rece sloi, abia scoasă din fântână. Simt și acum senzația aceea de apă rece. Oamenii de știință au constatat că apa rece crește producerea naturală de antioxidanți de către organism. Cred că ați văzut și dumneavoastră cum fac rușii baie în apa cu gheață în mijlocul iernii și cum ei nu prea se îmbolnăvesc de gripă.

          De altfel, temperatura din casă trebuie să fie între 18-21 de grade, nu mai mult. Oamenii își reglează încălzirea la 24 de grade sau mai mult, apoi se miră de ce răcesc mereu și fac gripă. Desigur că organismul nu poate face față la prea multe și prea dese schimbări de temperatură și diferențe imense de temperatură între cea din casă și cea de afară. Una este să îi aduci aminte cu gheață din când în când că există și frig pe lume și alta este să îi dai ba frig ba cald continuu. Iarna, cald în casă, frig afară, vara cald afară, frig în mașină cu aer condiționat etc. Este tocmai invers de cum funcționează natura.  Dacă ați observat, rușii fac baie în gheață iarna, deci dau organismului frig când este frig, și se duc și stau la soare la mare vara, deci dau cald când este cald. Însă dumneavoastră iarna dați organismului căldură cât stați în casă, adică cel puțin 8 ore când dormiți, și apoi ieșiți în frig și în timpul zilei, ieșiți din încăperi călduroase în frig și invers, din mașini cu aer condiționat în cald, toată ziua bună ziua. Este ca și cum dumneavoastră ați petrece tot timpul îmbrăcându-vă și dezbrăcându-vă din oră în oră, în loc să faceți munca pe care o aveți de făcut. Practic, organismul, în loc să lupte cu microbii, trebuie să lupte cu schimbările de temperatură.

          9. Ei își spală singuri hainele și își pregătesc singuri așternuturile și își gătesc singuri hrana și …etc. Ei nu prea stau prin hoteluri, de unde se pot contacta o sumedenie de boli, nu mănâncă la restaurante unde hrana are o proveniență îndoielnică, lor nu le pune altcineva mâna pe așternuturi, pe hrană, vreo bonă sau vreun servitor etc. Spuneam desigur că nu este rău că intri în contact cu alți oameni, dar nu este rău nici dacă intri în contact cu cât mai puține surse de contaminare. Trăim într-o lume în care populația a crescut enorm, în care nu mai ai loc de mașini nici pe trotuar, în care este un iureș și o hărmălaie continuă. Deci nu este de mirare că cei care trăiesc în aglomerările urbane sunt mult mai predispuși la boli decât cei care trăiesc în vârful muntelui. Și nu este de mirare că cei care au servitori se îmbolnăvesc mai repede decât cei care nu au și mai repede și decât servitorii lor. De altfel, faptul acesta de a avea servitori care să îți facă patul de exemplu, mi se pare o situație penibilă pentru o ființă umană, indiferent cine ai fi ca om. Văd în istorie faptul că cei mai tari oameni de știință care au inventat lucrurile esențiale pe care se bazează toată dezvoltarea actuală a societății, nu au avut servitori, ci ei au fost servitorii supremi ai lumii. Și servesc lumii chiar și după moarte.

          Vibrația negativă a sclavilor care au fost chinuiți secole de-a rândul, se propagă și acum în univers și ne afectează și acum pe noi ca ființe umane. A profita de alți oameni, a-i munci și a-i exploata pe nimic, este tot o formă de sclavagism modern și este cea mai mare sursă de nefericire și de boli din lume. Dacă bogăția ta este clădită pe munca altora care muncesc asiduu pentru tine, atunci nu este a ta, ci a lor și evident că această stare de lucruri nu poate aduce ceva bun. Și evident că nici cu toată bogăția din lume nu îți vei putea cumpăra nici măcar un gram de sănătate, pentru că boala își va face permanent loc în sufletul hain, căci va avea mereu o ușă deschisă. 

          Cu acestea, am ajuns la ultimul punct, punctul 10. Răutatea este principalul aducător de boli. Dacă ai sufletul rău, hain, lacom și plin de cele mai urâte sentimente, vei atrage bolile ca un magnet. De ce? Pentru că de fiecare dată când ai un gând rău, deschizi o ușă pentru a-l îndrepta în afară, spre cel față de care îl ai, iar prin acea ușă pătrunde în tine tot ce este mai rău. Acesta este un adevăr incontestabil și de altfel există și liste cu efectele gândurilor rele.

          Vă dau și eu câteva exemple despre ce  gânduri negative pot provoca anumite boli:

Gelozia – provoacă boli oncologice și slăbește sistemul imunitar

Răzbunarea – provoacă boli de piele și dureri de gât

Lipsa principiilor morale – boli cronice, infecții și boli de piele

Încăpăţânarea – diabet, migrene și inflamații

Minciuna – alcoolism, infecții fungice și slăbirea sistemului imunitar

Agresivitatea – cauzează ulcere gastrice , reflux acid, și negi

Reticența – boli de rinichi și schizofrenie

Cruzimea – epilepsie, astm și anemie

Apatia – provoacă diabet

Nestatornicia – provoacă probleme de fertilitate

Jignirile și nepoliteţea – cauzează diabet si boli de inima

Anxietatea – produce tulburări digestive, boli de inima și de piele

Lăcomia – provoacă boli oncologice , obezitate și boli de inima

          Dacă te uiți la istoria lumii, te îngrozești de câtă răutate cuprinde. Așadar, să nu vă mai mirați că copiii voștri și copiii copiilor voștri resimt și vor resimți mult timp de acum înainte efectul răutății din lume. Și să nu vă mai mirați că vedeți atâtea boli și spitalele pline deși medicina modernă se chinuie permanent să le vindece prin noi și noi și uluitoare descoperiri medicale.

Totuși adevărul este altul și anume că bolile nu vor fi eradicate de invențiile tehnologice, ci de dispariția răului, a răutății din oameni, pentru că răutatea este cea mai mare sursă de boală. Bunicii mei n-au avut parte de medicina modernă și de invențiile actuale, dar nici nu au avut nevoie de ele, nu pentru că hrana lor era mai puțin poluată și viața mai lipsită de stres, ci pentru că ei își creau hrana mai puțin poluată și viața mai lipsită de stres. Oamenii din ziua de azi își crează singuri iadul în care trăiesc, pentru ei și pentru copiii lor și nu văd vreo dorință deosebită de schimbare a modului de gândire și de viețuire. Ei nu mai știu deloc ce este important pentru ei ca oameni, dar știu ce este important pentru a da bine în fața oamenilor: să aibe bani și să strălucească de lux și de bunăstare. Ei bine, am o veste destul de proastă pentru dumneavoastră: bunăstarea nu se măsoară în câți ani ai trăit în lux pe pământ, din moment ce anii trec iute ca gândul, ci se măsoară doar într-o veșnicie trăită în rai.

          Concluzia și ideea principală cu care mi-aș dori să vă îmbogățiți după vizionarea acestui film, este că pentru o viață sănătoasă este mai important ce gândești decât ce mănânci, mai important ce simți bun decât ce mănânci bun și mai important cât ai iubit decât cât ai fost de iubit. Pentru că la graniță nu te va întreba nimeni cât de iubit ai fost în viață, sau cât de faimos și de strălucitor în haine scumpe și cât de apreciat în live-uri pe facebook sau câți followers ai avut pe instagram, ci cât de mult ai iubit tu pe cineva, astfel încât să fii în stare să renunți la orice strălucire și chiar și la tine însuți pentru el.

Vizitati pagina youtube: https://www.youtube.com/watch?v=Cnhs3tE8f4w&t=288s

Este trist să constatăm atitudinea unora de a încerca să minimalizeze importanța morții unui om, spunând lucruri de felul: ”ce atâtea discuții, a murit că era un drogat, un nenorocit, facea umbră pământului degeaba, își merită soarta, e vina lui etc”. De acord, sunt mulți nenorociți pe lumea asta care fac mai mult rău decât ne putem închipui. Dar trebuie făcută o demarcație. Omul acesta, Răzvan Ciobanu, indiferent ce rele a făcut și el, nu le-a făcut din răutate sau pentru că a vrut, ci pentru că a nimerit în această conjunctură a drogurilor cu mulți ani în urmă și se vede aceasta din faptul că nu voia să fie la mare și să facă alte rele distribuind substanțe care distrug oameni. Și în această situație sunt mulți oameni buni care fac rău fără să vrea. Iar acest lucru este mai tragic și mai trist decât orice lucru pe care îl face un om rău din proprie inițiativă. Să fim foarte atenți la aspectele acestea de detaliu. Răzvan s-a aflat în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, cu mulți ani în urmă, când a intrat în lumea drogurilor, nu celălalt cioban are relatează, după cum am văzut, în ce momente nepotrivite și locuri nepotrivite s-a aflat el de a fost condamnat pentru droguri. Se pare că în cazul lui, procuratura a aflat cu adevărat cât de nepotrivite au fost. Dar în cazul lui Răzvan nu poate să afle, iar acum știm de ce.

Una este să regreți că ai fost prins făcând un rău și alta să regreți că faci un rău, cum regreta Răzvan.

  Dacă Răzvan Ciobanu ar fi fost un om rău, el nu ar fi fost atât de apreciat de atâția oameni cunoscuți din mass media sau oameni necunoscuți din țară. Dacă ar fi fost un om rău, el nu ar fi lăsat în urmă și o dâră de lumină, adică ceva bun și cum să nu te întristezi când lumina lui a fost stinsă de un nenorocit care nu lasă nimic bun în urmă, care nu știe să iubească, nu știe să ierte, adică nu știe să fie om, dar știe să facă rău, să elimine pe cine îl incomodează, să chinuie, să omoare, să injecteze substanțe. Este extrem de important să înțelegem cine sunt de fapt oamenii răi și care distrug vieți de oameni și în ce constă răutatea lor și de a înțelege de ce oameni ca Răzvan nu pot fi trecuți alături de cei răi, lipsiți de suflet și de orice remușcare pentru răul pe care îl fac.

Vedem titluri șocante în legătură cu moartea lui, de genul: dezvăluiri incredibile, mărturisiri cutremurătoare, răsturnare de situație în cazul morții lui Răzvan, dar care în realitate nu spun nimic, ci sunt doar niște informații aruncate în vânt.

Haideți însă noi să vedem în ce constă drama morții lui Răzvan Ciobanu și cine l-a omorât.

 Vedem un prieten al lui Răzvan care dă o declarație. Nimic neobișnuit, nu-i așa? Ia deschideți însă ochii mai mult: omul are o glugă pe cap și vocea modificată. De ce? Pentru ca să fie ferit de un eventual pericol. Înțelegem că acest prieten este nevoit să se ascundă sub o glugă, tocmai pentru că şi noi vedem răul din jur, dar vedem răul acesta nu pentru că suntem paranoici, ci pentru că aşa este. Pericolul îl văd toţi, dar asta nu înseamnă că sunt paranoici, ci că răul din jur este real şi de aşa natură şi atât de mare, încât crează această situaţie  deplorabilă.  

            Am considerat necesară această precizare deoarece am văzut spusele unora în mesaje, cum că văd numai rău, că văd numai nenorociri, marea plină de droguri, ca sunt apocaliptic etc.

Sunt cei care vor să minimalizeze lucrurile, pentru ca lumea să nu vadă nici un pericol, pentru ca să nu se ia atitudine și răul să se propage nestingherit în continuare. Îi vezi pe unii ca aceștia spunând cu răutate: ”vai …drogatul ăla de Răzvan Ciobanu…ce tot îl jeliţi atâta…un drogat plin de sida etc”. Unii ca aceștia nu au ochi să vadă corect lucrurile, sunt niște împiedicați prin lumea aceasta și nu pot ajunge la destinație. Și apoi se miră de ce li se întâmplă lucruri urâte. De aceea li se întâmplă, pentru că atunci când ești orb, poți fi lovit foarte ușor și nici măcar nu știi de unde a venit lovitura. Pe acești oameni îi lovește întunericul și trăiesc așa o viață întreagă cu mintea întunecată fără să fi înțeles nimic din ce se întâmplă în jurul lor.

Adevărul este că nu doar Răzvan este vinovat pentru că drogurile l-au distrus, nu el este vinovat că a fost infectat cu sida în mod intenționat, după cum se spune, adică într-un mod care ne arată încă o dată răutatea formidabilă a unora care nu pot fi numiți oameni.

Este adevărat că el era practic distribuitor de droguri. Dar aceasta se întâmplă în unele cazuri cu cei care consumă. Ca să își facă rost de bani să cumpere droguri, devin ei înșiși distribuitori. Ei intră într-un cerc vicios din care nu mai pot să iasă. Însă eu nu văd un drogat nenorocit, ci văd un om bun, sufletist, care şi-ar fi dat şi hainele de pe el, sau, mai mult, în cazul lui, şi hainele din atelier, iar prietenul lui spune foarte frumos lucrul acesta:

Faptul că este un om bun implicat în toate aceste mizerii, este infinit mai tragic decât dacă ar fi fost un om rău prin fire.

Eu în aceste imagini nu pot să îl văd un drogat, ci văd doi prieteni care au o relaţie normală de prietenie. Văd un prieten care l-a ajutat și el probabil pe Răzvan la nevoie şi care s-a bucurat și el de bunătatea lui Răzvan. Văd că poartă bucuros pantalonii de la Răzvan. Și observ încă dragoste la mulţi oameni. Dar văd în acelaşi timp şi cum se pierde pe zi ce trece. Aşa cum se pierd multe de la an la an, de la educația sănătoasă din familie sau din școală până la… până și pădurea dispare, practic se vând toate de prin ţară, inclusiv pământul de sub picioare, acum se pare că vor să vândă şi Portul de la mare, culmea, la olandezi…regii drogurilor în lume.

            Dar… să revenim la oile noastre, sau, mai exact, la ciobanii noştri.

Este de apreciat faptul că cei care prezintă ştirile repective încearcă să acopere vocea şi să ferească persoanele care spun unele lucruri, de probleme. Dar în realitate, această fereală este penibilă, pentru că cel care l-a omorât este un om atât de sus și de important, încât este o prostie totală să consideri că el și ai lui sunt niște proști care nu sunt în stare să afle anumite lucruri.

Deci nu numai că nu are nici un rost, pentru că vocea ar putea simplu să fie readusă la forma ei naturală, inversându-se ceea ce au făcut ei, cum vă voi arata în continuare. Dar fereala aceasta nu este în nici un caz soluţia la răul din jur, ci dimpotrivă, trebuie tocmai contrariul, şi anume ca fiecare să ia atitudine împotriva răutăţii, împotriva celor care acoperă nelegiuirile sau chiar împotriva prostiei care îi face pe oameni să cadă pradă unor mizerii de neînchipuit. Este total aiurea să fie totul luat cu atâta detaşare, ca o normalitate că trebuie să ai gluga pe cap când dai o declaraţie la ştiri, sau că trebuie să vină drogurile plutind la malul mării, că de, așa se întâmplă și în alte țări, nu numai la noi, că trebuie să fie hăituiţi oamenii şi omorâţi pe câmp, că trebuie să se drogheze prin școli, că trebuie să se sinucidă, că trebuie să mai existe şi oameni nefericiţi şi care au probleme și că asta este vina lor, și fiecare trebuie să își vadă de treburile lui și de fericirea lui.

Păi cum poţi să fii fericit într-o lume în care oamenilor li se pare ceva normal să folosească droguri de colo colo, sau li se pare normal să mai vadă şi oameni distruşi de ele, ca de, asta e…e vina lor, dă-i naibii de nenorociţi. Nenorociţii ”ăştia” au şi ei dramele lor care i-au dus în situația aceea şi au sufletul lor iar Răzvan Ciobanu este dovada vie a acestui lucru deși, practic, și la propriu și la figurat, este o dovadă moartă, dacă nu deschide nimeni ochii să vadă viața de după moartea acestui om și cum ar trebui să fie ea, adică o viață a unor oameni preocupați să rezolve problema drogurilor din țară.

În ritmul acesta de pierdere a simţului normalităţii, o să ajungem ca în ţările din Europa unde drogurile sunt peste tot la îndemână şi toţi îşi dau unii altora și se invită unii pe alții să consume de parcă sunt bomboane de ciocolată cu lichior. Vi se pare că ar fi bine să ajungem în situaţia aceasta în care sunt ei? Poate părea naiv ce spun, dar de ce să se ajungă aici când ar putea la fel de bine să nu se ajungă la asta? Hai să fim noi… toţi, urmașii dacilor și ai romanilor sau ce Dumnezeului a mai rămas din noi, cei care nu consumă droguri, haideți să fim noi cei care nu au prietenii false, cei care nu au relaţii reci şi prefăcute şi din interes, cei care nu au lipsă de dragoste, de bun simţ, de bunătate, de compasiune. Hai să fim noi, dacă alții nu sunt. Occidentalii iau droguri tocmai pentru că le lipseşte dragostea dintre oameni şi convieţuirea normală, tocmai pentru că le lipsesc prieteni cărora să le pese cu adevărat. Vreţi să fie înlocuite şi la noi în țară sentimentele adevărate cu droguri? V-ar mulţumi o asemenea situaţie? Este ca și cum ați înlocui bronzul de la plajă de la mare cu bronzul artificial de la solar.

Se pare că Marea Neagră este capabilă să ne aducă tone de droguri cu valurile ei. Înainte era capabilă să ne aducă fericirea doar prin prezenţa ei! Credeţi că s-a schimbat marea? Nu. Ea a rămas la fel. Noi ne-am schimbat, am pierdut sufletul acela curat care se bucura de frumuseţile simple ale vieţii, curate şi cu adevărat purtătoare de sens. Adevărul crunt este că noi nu mai suntem capabili să simţim căldura dragostei adevărate care te face să simți că nu îți mai trebuie nimic şi de aceea nu ne mai mulţumim doar cu ceea ce avem, ci ne dorim mereu tot mai mult, mult mai mult decât avem nevoie! Şi Răzvan şi-a dorit mai mult şi a și avut, sute de mii de euro la un moment dat. Şi la ce i-au folosit? Unde a ajuns? În pământ. Pământul poate sătura foamea tuturor oamenilor, dar nu poate sătura niciodată lăcomia lor. Iar soluția nu este să îți mărești conturile cu orice preț, distrugând orice și pe oricine îți apare în cale, ci să îți micșorezi lăcomia și orgoliul fără rost, care te duc în groapă mai rapid decât orice altceva, mai rapid decât foamea, care se pare că are efecte benefice asupra organismului, curățindu-l de surplusul de substanțe nocive. Este plin televizorul și internetul de rețete de slăbit. Păi cum să slăbești când nu îți lipsește nimic, și ai toate bunătățile la dispoziție iar lăcomia este la maximul ei posibil? Ai toate bunătățile tocmai pentru că nu te înduri să dai nimănui nimic, deși prin afacerile tale de succes și prin furt, ai distrus poate alți oameni și i-ai lăsat muritori de foame. Afaceri de succes pentru tine, care ești unul singur, dar distrugătoare pentru mulți, deci de un insucces total pentru lume în general. Când mergi în bolidul tău de lux, cum a mers și Răzvan de altfel, te gândești unde vrei să ajungi, în ce locuri să te distrezi, dar nu te gândești că în jurul tău este o lume distrusă, suferindă, iar tu, ca și fiecare, ai o vină în asta. Dacă fiecare s-ar gândi măcar, și de la gând ar trece și la o mică faptă, cât de mică…totul ar fi altfel.

De aceea mi se pare pertinentă nu numai întrebarea unde a ajuns Răzvan, adică un om cu o gândire sănătoasă, cu o educaţie aleasă, un om cu un talent deosebit, după cum îl puteți vedea în aparițiile lui de la TV, dar la fel de pertinentă şi întrebarea unde au ajuns mulţi alţii? Unde aţi ajuns voi toţi? Într-o țară care este practic sfâşiată de toate problemele posibile şi imposibile. Din nefericire sau mai degrabă, din fericire, acum nu locuiţi în ţară toţi, pentru că a trebuit să plecaţi să munciţi să aveţi din nou ceea ce ne-au furat alţii și nu numai alții, ci și noi înșine căciula (după cum spune un proverb românesc), dar evident că la toţi vă pasă de ce se întâmplă acasă, și vreți să reveniți într-o zi și vă doriți să aveți la ce vă întoarce.

Unde a ajuns societatea noastră românească, nu mai vorbesc de restul lumii, pe care românii plecați pe afară o cunosc mai bine: occidentul, africa, asia, care sunt praf. Iată unde a ajuns: dacă te uiţi o jumătate de oră pe zi la ştiri, vezi cel puţin 10 lucruri negative care te îngrozesc şi care arată de fapt că ţara noastră este în proces de distrugere, şi de fapt, din păcate, de autodistrugere. Zici că cineva a apăsat butonul roşu şi urmează să sară totul în aer. Certuri că nu mai sunt bani de salarii, de pensii, sănătatea, învățământul la pământ, justiție coruptă, numai răutate transformată în boli care ar fi trebuit să fie eradicate demult, precum ciuma portocalie, ciuma roșie, ciuma albastră și probabil va mai urma o ciumă roz. Voi toți ați creat și creați ciumele, cu răutatea voastră, de parcă nu sunteți toți români, ci din când în când doar cei portocalii sau doar cei roșii. Câteodată îmi este atât de scârbă de răutatea asta oribilă pe care o văd în jur și care curge continuu și mai ales din patru în patru ani la alegeri, de zici că vin inundațiile. Aveți așa o aprindere și o ură la adresa oamenilor politici ai câte unui partid pe care vă cășunează la intervale de 4 ani, de zici că aveți de ales între români și turci, nu între români și români. Și din 4 în 4 ani ura o îndreptați când spre unii când spre ceilalți, ca boii ăia care aleargă după doi toreadori care își bat joc de ei și îi omoară cu zile în arenă. Pentru că nu realizați că cele două tabere au același scop: fie să vă țină în șah și în prostie ca pe vite, fie să vă ofere o viață mai bună. Însă voi percepeți totul ca și cum una din tabere vrea răul și alta binele, când adevărul este că ambele vor binele țării, că tot români sunt și ei și locuiesc în această țară. Dar ce nu vedeți voi, pentru că sunteți din păcate orbi, este că ei cu toții vor să se ocupe de binele țării abia după ce își umplu ei întâi buzunarele lor personale, care, evident, nu se pot umple niciodată ținând cont că sunt croite după măsura lăcomiei lor.  Și nu sunt croite de un om ca Răzvan Ciobanu, pot să vă garantez acest lucru, pentru că el este designer, nu croitor, după cum singur a mărturisit.

Este clar că numărătoarea inversă este deja pornită, rămâne de văzut doar cum și dacă mai poate fi oprită.

În cazul lui Răzvan Ciobanu, ea nu a putut fi oprită de nimeni.  Misterul morții lui este însă elucidat din start: el nu a fost omorât pe câmp, în câteva clipe, ci a fost omorât câte puțin în fiecare zi, picătură cu picătură de drog, picătură cu picătură de răutate, începând cu mulți ani în urmă.

Iar noi ceilalți, ar trebui să alegem: vrem și noi să murim puțin câte puțin în fiecare clipă a vieții noastre, alimentând răul, sau vrem să trăim fiecare clipă a vieții noastre, alimentând binele, făcând bine și luptând împotriva a tot ce este rău? Pentru că la fel este omorâtă și societatea noastră, picătură cu picătură de culoare portocalie, roșie, albastră și în viitor, roz.

Pe criminalul lui Răzvan, nici măcar nu mai este nevoie să îl numim chiar dacă îl știm sau chiar dacă o să îl aflăm, oricum îl știți deja sau măcar îl bănuiți și voi, dar aflarea lui efectiv nu contează. Pentru că în această față întunecată în care trebuie să punem fața criminalului pe care îl va afla poliția, se potrivește fiecare dintre noi. Și se potrivește și însuși Răzvan, dar nu doar el, cum spunea cineva într-un comentariu, că el este singurul vinovat pentru ce i s-a întâmplat. Sunt și alții care se potrivesc în fotografie, nu-i așa, mulți alții! Enorm de mulți! De la traficanți, distribuitori, până la părintele care își lasă copilul de izbeliște sau nu îi oferă o educație normală.

Nu doar ei, cei cu drogurile, reprezintă răul în societate, ei sunt doar vârful icebergului, pentru că icebergul sunteți voi toți: voi cei răutăcioși, sau haterii, cum bine spun tinerii, voi cei plini de invidie, voi cei care vă bucurați și vă hliziți când vedeți răul altora, voi cei care strigați cu ură în stradă că ciuma portocalie iar peste câțiva ani, că ciuma roșie, apoi albastră etc, în loc să faceți efectiv ceva în viața voastră și cu viața voastră, ca să lăsați ceva în urmă, cum a lăsat Răzvan, o dâră mică de lumină măcar, nu doar ură și răutate și prostie de vite și boi fără minte. Adevărul este trist…sunteți plini ură iar această ură, dacă nu sunteți în stare să o combateți cu dragoste, atunci o faceți cu alcool, cu țigări, cu droguri etc.  

Se spune că pentru ca răul să triumfe este nevoie doar ca cei buni să nu facă nimic.

Eu spun însă: pentru ca răul să nu triumfe, este nevoie doar ca cei răi să se trezească din viața aceasta fără sens pe care, în loc să o trăiască, o mor zi de zi, și să iasă la lumină, pentru a cunoaște adevărata fericire care nu vine din satisfacția că l-ai distrus pe celălalt, ci din aceea că l-ai ajutat, din aceea că i-ai zâmbit prietenește și l-ai încurajat. Dacă cei răi nu se trezesc ei singuri, răul nu va dispărea niciodată. La fel cum, dacă un dependent de droguri nu se oprește el singur cu puterea conștiinței lui, nimic nu îl poate opri, nici o clinică de dezintoxicare. Ce să facă cei buni? Ei nu pot răspunde cu rău la rău, pentru că astfel nu ar mai fi buni.

Un om puternic nu este cel care are putere să îl doboare pe omul din fața lui, ci cel care are putere să îl ridice, să îl ajute.

Poate că Răzvan a fost un om slab, dar chiar și așa slab, pot număra mulți oameni pe care i-a ajutat la nevoie, pe care i-a ridicat când au fost căzuți.

A fost slab, căci a căzut pradă unor lucruri ce nu îi fac cinste, dar felul lui de a fi văd că a făcut să fie regretat de mulți.

Sper ca mulți să fie și cei care să conștientizeze cumva, să își întărească sufletele și să scape pentru totdeauna de lucrurile care l-au adus pe Ciobanu în halul acesta.

Cine l-a omorat pe Răzvan Ciobanu? De ce a fost omorât? Deja toți bănuiți cine l-a omorât și chiar știți. Știți și de ce a fost omorât. Lucrurile acestea sunt evidente, dar practic pălesc în fața importanței faptului ca moartea lui să fie înțelească corect și să fie percepută ca un semnal de alarmă, nu ca ceva normal care se mai întâmplă din când în când, pentru că lumea nu este perfectă. Nu spune nimeni să fie perfectă, dar nici așa, la polul opus al perfecțiunii, adică la mizeria cea mai de jos, cea mai șocantă, conform și titlurilor știrilor …șocante.

Andrei Ciobanu a pierit fără să apară nimic la tv, a fost ucis și nu s-a aflat niciodată până în ziua de azi ce a pățit. Nimeni nu știe despre el nimic. Au învățat cu toții în școală că Ciobanul din Miorița a pierit din cauza răutății și invidiei celorlalți ciobani, dar tot niște ciobani răi și invidioși au devenit.

Întrebarea care să ne preocupe nu trebuie să fie cine l-a ucis pe Răzvan Ciobanu, ci cum de există oameni atât de răi în țara noastră? Și cum de a ajuns să se reverse toată această mare de droguri care distruge tineretul și la noi. Dacă te-a mușcat un șarpe veninos în casă nu vrei doar să omori șarpele care te-a mușcat, ci te întrebi cum de a ajuns șarpele acela în casă, din moment ce în România nu există șerpi veninoși și dacă nu cumva mai vin și alții.

Dacă veți trata totul cu ideea că există și șerpi veninoși, ce să-i faci, asta e, nu e vina noastră că s-au înmulțit și la noi în țară venind din alte țări, într-o zi veți fi mușcați și voi de ei, iar acest lucru ar putea fi lesne evitat.

Întrebarea care trebuie să ne preocupe nu este de ce l-a ucis pe Răzvan, ci de ce a ajuns el în situația de a exista un motiv de a fi ucis, de a se vrea să se scape de el. Pentru că drumul parcurs de el spre o asemenea situație, este parcurs de mulți, și mulți ar putea fi feriți de a ajunge, nu neapărat  tot între copaci, dar în brațele morții sigur, indiferent în ce fel.

 Iar cei care spun că nu a vrut nimeni să scape de el, ci a fost într-adevăr un accident, o întâmplare neprevăzută, nefericită și nedorită de nimeni sau că s-a drogat greșit și prietenii au vrut să scape apoi de cadavru, pentru a evita complicațiile, găsind metoda aceasta, ar trebui să știe că un astfel de scenariu nu s-ar fi întâmplat în asemenea disperare și groază și teamă a lui Răzvan că vine cineva să îl omoare. Ci s-ar fi întâmplat această conjunctură nefericită și poate nedorită de prietenii lui undeva într-un loc retras, unde ar fi petrecut toți…, dar în nici un caz nu în văzul tuturor la festivaluri, unde a fost efectiv hăituit de cine a venit să îi ceară socoteală și să se răzbune.

            Cel care l-a omorât pe Răzvan este un om important, un om care se află sus de tot. Este trist cât de sus este cel care l-a omorât pe Răzvan și cât de jos a ajuns Răzvan, adică în groapă! Cel care l-a omorât a avut grijă să mărească foarte mult distanța dintre ei și a mărit-o. Haideți să nu îi dăm satisfacția să îl coborâm și mai mult pe Răzvan, adică și în ochii noștri, nu numai în groapă. Haideți să vedem lucrurile bune pe care le-a avut Răzvan, și nu ne va fi greu, pentru că sunt multe, extrem de multe!

Văd că acest om, așa drogat cum a fost el și plin de sida, cum spun unii, a lăsat în urma lui un regret imens între cunoscuții săi, care vor resimți din plin golul rămas. Deci el ne demonstrează clar că unii oameni au multe lucruri bune și că ceea ce este rău la ei nu li se datorează neapărat lor și nu le aparține lor.

Partea rea a lui Răzvan nu îi aparținea lui, ci era externă și o putem rezuma la două lucruri principale: drogurile și orientarea sexuală sau mai bine zis, dezorientarea sexuală de care de asemenea nu este el vinovat. Nu suport răul pe care îl aduc drogurile și nici răul celălalt, dar asta nu înseamnă că nu pot să văd, din cauza acestor lucruri rele, binele care există la cineva, pentru că aceste lucruri rele nu au puterea să mă țină legat la ochi ca să nu mai văd binele.

As vrea la sfârșitul acestui film să vă mulțumesc pentru mesajele bune postate, mesaje care îmi arată faptul că în spatele lor se află gânduri frumoase și sincere ale unor persoane deosebite, cu gânduri curate și luminoase și care au puterea pozitivă de a le păsa de ce se întâmplă cu cei din jurul lor. Toți aceștia sunteți ca niște raze de lumină prin întunericul ce încearcă să cuprindă totul. Adică sunteți oameni în adevăratul sens al cuvântului, oameni luminoși, care, asemenea unei lumânări în întuneric, se ard pe sine pentru a da lumină în jur, oameni datorită cărora mai există încă o lume în care să trăim.

Cuvântul ”lume” vine de la latinescul ”lumen, luminis”, care înseamnă lumină. Adică lumea este lumină, și anume, lumina degajată de fiecare om în parte, așa cum degajă fiecare lumânare lumina și luminează o încăpere. Un om își împlinește sensul vieții doar dacă arde de focul dragostei adevărate și lasă lumină în jur, sacrificându-se prin aceasta pe sine, asemenea lumânării, pentru a lumina și încălzi pe cel de lângă sine. De fapt, lumina revărsată este tot ceea ce rămâne din el, după moarte.

Din nefericire, sunt și mulți, poate prea mulți cei care nu ard de focul dragostei, cărora nu le pasă decât de ei, și care se conservă ca niște murături și așa și apar între ceilalți care sunt ca legumele proaspete. Aceste murături sunt ca lumânările în pachet: nu ard, nu se consumă pe sine, dar nici nu își împlinesc scopul în viață, acela de a lumina. Cu alte cuvinte, există, dar există degeaba și dispar tot degeaba, aruncate la gunoi sau puse iar la fabrică în foc, pentru a se face alte lucruri din ele. Sperăm ca acest foc să nu fie iadul despre care se vorbește de când lumea și pământul.  vine de la latinescul ”lumen, luminis”, care înseamnă lumină. Adică lumea este lumină, și anume, lumina degajată de fiecare om în parte, așa cum degajă fiecare lumânare lumina și luminează o încăpere. Un om își împlinește sensul vieții doar dacă arde de focul dragostei adevărate și lasă lumină în jur, sacrificându-se prin aceasta pe sine, asemenea lumânării, pentru a lumina și încălzi pe cel de lângă sine. De fapt, lumina revărsată este tot ceea ce rămâne din el, după moarte.

Din nefericire, sunt și mulți, poate prea mulți cei care nu ard de focul dragostei, cărora nu le pasă decât de ei, și care se conservă ca niște murături și așa și apar între ceilalți care sunt ca legumele proaspete. Aceste murături sunt ca lumânările în pachet: nu ard, nu se consumă pe sine, dar nici nu își împlinesc scopul în viață, acela de a lumina. Cu alte cuvinte, există, dar există degeaba și dispar tot degeaba, aruncate la gunoi sau puse iar la fabrică în foc, pentru a se face alte lucruri din ele. Sperăm ca acest foc să nu fie iadul despre care se vorbește de când lumea și pământul.

Așa cum a fost Răzvan, chiar și cu toate problemele acelea fără ieșire în care a intrat, el măcar tot a lăsat ceva în urma lui. Alții n-au avut problemele lui, dar n-au lăsat nimic, ci doar întuneric.

Acest om a fost aruncat ca un animal mort pe câmp nu doar de cel care l-a ucis, ci de acei oameni, care, în loc să îl ajute, în loc să se ocupe de problema drogurilor care distruge atâtea vieți și de alte nenumărate mizerii, stau să se certe și să își scoată ochii unii altora ca nebunii.

Oare câte mii de ani de acum încolo și câte astfel de vieți distruse degeaba trebuie să mai fie până dispare răutatea din oameni?

Thanks for joining me!

Good company in a journey makes the way seem shorter. — Izaak Walton