Misterul morții lui Răzvan Ciobanu – Cine l-a ucis

Vizitati pagina youtube: https://www.youtube.com/watch?v=Cnhs3tE8f4w&t=288s

Este trist să constatăm atitudinea unora de a încerca să minimalizeze importanța morții unui om, spunând lucruri de felul: ”ce atâtea discuții, a murit că era un drogat, un nenorocit, facea umbră pământului degeaba, își merită soarta, e vina lui etc”. De acord, sunt mulți nenorociți pe lumea asta care fac mai mult rău decât ne putem închipui. Dar trebuie făcută o demarcație. Omul acesta, Răzvan Ciobanu, indiferent ce rele a făcut și el, nu le-a făcut din răutate sau pentru că a vrut, ci pentru că a nimerit în această conjunctură a drogurilor cu mulți ani în urmă și se vede aceasta din faptul că nu voia să fie la mare și să facă alte rele distribuind substanțe care distrug oameni. Și în această situație sunt mulți oameni buni care fac rău fără să vrea. Iar acest lucru este mai tragic și mai trist decât orice lucru pe care îl face un om rău din proprie inițiativă. Să fim foarte atenți la aspectele acestea de detaliu. Răzvan s-a aflat în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, cu mulți ani în urmă, când a intrat în lumea drogurilor, nu celălalt cioban are relatează, după cum am văzut, în ce momente nepotrivite și locuri nepotrivite s-a aflat el de a fost condamnat pentru droguri. Se pare că în cazul lui, procuratura a aflat cu adevărat cât de nepotrivite au fost. Dar în cazul lui Răzvan nu poate să afle, iar acum știm de ce.

Una este să regreți că ai fost prins făcând un rău și alta să regreți că faci un rău, cum regreta Răzvan.

  Dacă Răzvan Ciobanu ar fi fost un om rău, el nu ar fi fost atât de apreciat de atâția oameni cunoscuți din mass media sau oameni necunoscuți din țară. Dacă ar fi fost un om rău, el nu ar fi lăsat în urmă și o dâră de lumină, adică ceva bun și cum să nu te întristezi când lumina lui a fost stinsă de un nenorocit care nu lasă nimic bun în urmă, care nu știe să iubească, nu știe să ierte, adică nu știe să fie om, dar știe să facă rău, să elimine pe cine îl incomodează, să chinuie, să omoare, să injecteze substanțe. Este extrem de important să înțelegem cine sunt de fapt oamenii răi și care distrug vieți de oameni și în ce constă răutatea lor și de a înțelege de ce oameni ca Răzvan nu pot fi trecuți alături de cei răi, lipsiți de suflet și de orice remușcare pentru răul pe care îl fac.

Vedem titluri șocante în legătură cu moartea lui, de genul: dezvăluiri incredibile, mărturisiri cutremurătoare, răsturnare de situație în cazul morții lui Răzvan, dar care în realitate nu spun nimic, ci sunt doar niște informații aruncate în vânt.

Haideți însă noi să vedem în ce constă drama morții lui Răzvan Ciobanu și cine l-a omorât.

 Vedem un prieten al lui Răzvan care dă o declarație. Nimic neobișnuit, nu-i așa? Ia deschideți însă ochii mai mult: omul are o glugă pe cap și vocea modificată. De ce? Pentru ca să fie ferit de un eventual pericol. Înțelegem că acest prieten este nevoit să se ascundă sub o glugă, tocmai pentru că şi noi vedem răul din jur, dar vedem răul acesta nu pentru că suntem paranoici, ci pentru că aşa este. Pericolul îl văd toţi, dar asta nu înseamnă că sunt paranoici, ci că răul din jur este real şi de aşa natură şi atât de mare, încât crează această situaţie  deplorabilă.  

            Am considerat necesară această precizare deoarece am văzut spusele unora în mesaje, cum că văd numai rău, că văd numai nenorociri, marea plină de droguri, ca sunt apocaliptic etc.

Sunt cei care vor să minimalizeze lucrurile, pentru ca lumea să nu vadă nici un pericol, pentru ca să nu se ia atitudine și răul să se propage nestingherit în continuare. Îi vezi pe unii ca aceștia spunând cu răutate: ”vai …drogatul ăla de Răzvan Ciobanu…ce tot îl jeliţi atâta…un drogat plin de sida etc”. Unii ca aceștia nu au ochi să vadă corect lucrurile, sunt niște împiedicați prin lumea aceasta și nu pot ajunge la destinație. Și apoi se miră de ce li se întâmplă lucruri urâte. De aceea li se întâmplă, pentru că atunci când ești orb, poți fi lovit foarte ușor și nici măcar nu știi de unde a venit lovitura. Pe acești oameni îi lovește întunericul și trăiesc așa o viață întreagă cu mintea întunecată fără să fi înțeles nimic din ce se întâmplă în jurul lor.

Adevărul este că nu doar Răzvan este vinovat pentru că drogurile l-au distrus, nu el este vinovat că a fost infectat cu sida în mod intenționat, după cum se spune, adică într-un mod care ne arată încă o dată răutatea formidabilă a unora care nu pot fi numiți oameni.

Este adevărat că el era practic distribuitor de droguri. Dar aceasta se întâmplă în unele cazuri cu cei care consumă. Ca să își facă rost de bani să cumpere droguri, devin ei înșiși distribuitori. Ei intră într-un cerc vicios din care nu mai pot să iasă. Însă eu nu văd un drogat nenorocit, ci văd un om bun, sufletist, care şi-ar fi dat şi hainele de pe el, sau, mai mult, în cazul lui, şi hainele din atelier, iar prietenul lui spune foarte frumos lucrul acesta:

Faptul că este un om bun implicat în toate aceste mizerii, este infinit mai tragic decât dacă ar fi fost un om rău prin fire.

Eu în aceste imagini nu pot să îl văd un drogat, ci văd doi prieteni care au o relaţie normală de prietenie. Văd un prieten care l-a ajutat și el probabil pe Răzvan la nevoie şi care s-a bucurat și el de bunătatea lui Răzvan. Văd că poartă bucuros pantalonii de la Răzvan. Și observ încă dragoste la mulţi oameni. Dar văd în acelaşi timp şi cum se pierde pe zi ce trece. Aşa cum se pierd multe de la an la an, de la educația sănătoasă din familie sau din școală până la… până și pădurea dispare, practic se vând toate de prin ţară, inclusiv pământul de sub picioare, acum se pare că vor să vândă şi Portul de la mare, culmea, la olandezi…regii drogurilor în lume.

            Dar… să revenim la oile noastre, sau, mai exact, la ciobanii noştri.

Este de apreciat faptul că cei care prezintă ştirile repective încearcă să acopere vocea şi să ferească persoanele care spun unele lucruri, de probleme. Dar în realitate, această fereală este penibilă, pentru că cel care l-a omorât este un om atât de sus și de important, încât este o prostie totală să consideri că el și ai lui sunt niște proști care nu sunt în stare să afle anumite lucruri.

Deci nu numai că nu are nici un rost, pentru că vocea ar putea simplu să fie readusă la forma ei naturală, inversându-se ceea ce au făcut ei, cum vă voi arata în continuare. Dar fereala aceasta nu este în nici un caz soluţia la răul din jur, ci dimpotrivă, trebuie tocmai contrariul, şi anume ca fiecare să ia atitudine împotriva răutăţii, împotriva celor care acoperă nelegiuirile sau chiar împotriva prostiei care îi face pe oameni să cadă pradă unor mizerii de neînchipuit. Este total aiurea să fie totul luat cu atâta detaşare, ca o normalitate că trebuie să ai gluga pe cap când dai o declaraţie la ştiri, sau că trebuie să vină drogurile plutind la malul mării, că de, așa se întâmplă și în alte țări, nu numai la noi, că trebuie să fie hăituiţi oamenii şi omorâţi pe câmp, că trebuie să se drogheze prin școli, că trebuie să se sinucidă, că trebuie să mai existe şi oameni nefericiţi şi care au probleme și că asta este vina lor, și fiecare trebuie să își vadă de treburile lui și de fericirea lui.

Păi cum poţi să fii fericit într-o lume în care oamenilor li se pare ceva normal să folosească droguri de colo colo, sau li se pare normal să mai vadă şi oameni distruşi de ele, ca de, asta e…e vina lor, dă-i naibii de nenorociţi. Nenorociţii ”ăştia” au şi ei dramele lor care i-au dus în situația aceea şi au sufletul lor iar Răzvan Ciobanu este dovada vie a acestui lucru deși, practic, și la propriu și la figurat, este o dovadă moartă, dacă nu deschide nimeni ochii să vadă viața de după moartea acestui om și cum ar trebui să fie ea, adică o viață a unor oameni preocupați să rezolve problema drogurilor din țară.

În ritmul acesta de pierdere a simţului normalităţii, o să ajungem ca în ţările din Europa unde drogurile sunt peste tot la îndemână şi toţi îşi dau unii altora și se invită unii pe alții să consume de parcă sunt bomboane de ciocolată cu lichior. Vi se pare că ar fi bine să ajungem în situaţia aceasta în care sunt ei? Poate părea naiv ce spun, dar de ce să se ajungă aici când ar putea la fel de bine să nu se ajungă la asta? Hai să fim noi… toţi, urmașii dacilor și ai romanilor sau ce Dumnezeului a mai rămas din noi, cei care nu consumă droguri, haideți să fim noi cei care nu au prietenii false, cei care nu au relaţii reci şi prefăcute şi din interes, cei care nu au lipsă de dragoste, de bun simţ, de bunătate, de compasiune. Hai să fim noi, dacă alții nu sunt. Occidentalii iau droguri tocmai pentru că le lipseşte dragostea dintre oameni şi convieţuirea normală, tocmai pentru că le lipsesc prieteni cărora să le pese cu adevărat. Vreţi să fie înlocuite şi la noi în țară sentimentele adevărate cu droguri? V-ar mulţumi o asemenea situaţie? Este ca și cum ați înlocui bronzul de la plajă de la mare cu bronzul artificial de la solar.

Se pare că Marea Neagră este capabilă să ne aducă tone de droguri cu valurile ei. Înainte era capabilă să ne aducă fericirea doar prin prezenţa ei! Credeţi că s-a schimbat marea? Nu. Ea a rămas la fel. Noi ne-am schimbat, am pierdut sufletul acela curat care se bucura de frumuseţile simple ale vieţii, curate şi cu adevărat purtătoare de sens. Adevărul crunt este că noi nu mai suntem capabili să simţim căldura dragostei adevărate care te face să simți că nu îți mai trebuie nimic şi de aceea nu ne mai mulţumim doar cu ceea ce avem, ci ne dorim mereu tot mai mult, mult mai mult decât avem nevoie! Şi Răzvan şi-a dorit mai mult şi a și avut, sute de mii de euro la un moment dat. Şi la ce i-au folosit? Unde a ajuns? În pământ. Pământul poate sătura foamea tuturor oamenilor, dar nu poate sătura niciodată lăcomia lor. Iar soluția nu este să îți mărești conturile cu orice preț, distrugând orice și pe oricine îți apare în cale, ci să îți micșorezi lăcomia și orgoliul fără rost, care te duc în groapă mai rapid decât orice altceva, mai rapid decât foamea, care se pare că are efecte benefice asupra organismului, curățindu-l de surplusul de substanțe nocive. Este plin televizorul și internetul de rețete de slăbit. Păi cum să slăbești când nu îți lipsește nimic, și ai toate bunătățile la dispoziție iar lăcomia este la maximul ei posibil? Ai toate bunătățile tocmai pentru că nu te înduri să dai nimănui nimic, deși prin afacerile tale de succes și prin furt, ai distrus poate alți oameni și i-ai lăsat muritori de foame. Afaceri de succes pentru tine, care ești unul singur, dar distrugătoare pentru mulți, deci de un insucces total pentru lume în general. Când mergi în bolidul tău de lux, cum a mers și Răzvan de altfel, te gândești unde vrei să ajungi, în ce locuri să te distrezi, dar nu te gândești că în jurul tău este o lume distrusă, suferindă, iar tu, ca și fiecare, ai o vină în asta. Dacă fiecare s-ar gândi măcar, și de la gând ar trece și la o mică faptă, cât de mică…totul ar fi altfel.

De aceea mi se pare pertinentă nu numai întrebarea unde a ajuns Răzvan, adică un om cu o gândire sănătoasă, cu o educaţie aleasă, un om cu un talent deosebit, după cum îl puteți vedea în aparițiile lui de la TV, dar la fel de pertinentă şi întrebarea unde au ajuns mulţi alţii? Unde aţi ajuns voi toţi? Într-o țară care este practic sfâşiată de toate problemele posibile şi imposibile. Din nefericire sau mai degrabă, din fericire, acum nu locuiţi în ţară toţi, pentru că a trebuit să plecaţi să munciţi să aveţi din nou ceea ce ne-au furat alţii și nu numai alții, ci și noi înșine căciula (după cum spune un proverb românesc), dar evident că la toţi vă pasă de ce se întâmplă acasă, și vreți să reveniți într-o zi și vă doriți să aveți la ce vă întoarce.

Unde a ajuns societatea noastră românească, nu mai vorbesc de restul lumii, pe care românii plecați pe afară o cunosc mai bine: occidentul, africa, asia, care sunt praf. Iată unde a ajuns: dacă te uiţi o jumătate de oră pe zi la ştiri, vezi cel puţin 10 lucruri negative care te îngrozesc şi care arată de fapt că ţara noastră este în proces de distrugere, şi de fapt, din păcate, de autodistrugere. Zici că cineva a apăsat butonul roşu şi urmează să sară totul în aer. Certuri că nu mai sunt bani de salarii, de pensii, sănătatea, învățământul la pământ, justiție coruptă, numai răutate transformată în boli care ar fi trebuit să fie eradicate demult, precum ciuma portocalie, ciuma roșie, ciuma albastră și probabil va mai urma o ciumă roz. Voi toți ați creat și creați ciumele, cu răutatea voastră, de parcă nu sunteți toți români, ci din când în când doar cei portocalii sau doar cei roșii. Câteodată îmi este atât de scârbă de răutatea asta oribilă pe care o văd în jur și care curge continuu și mai ales din patru în patru ani la alegeri, de zici că vin inundațiile. Aveți așa o aprindere și o ură la adresa oamenilor politici ai câte unui partid pe care vă cășunează la intervale de 4 ani, de zici că aveți de ales între români și turci, nu între români și români. Și din 4 în 4 ani ura o îndreptați când spre unii când spre ceilalți, ca boii ăia care aleargă după doi toreadori care își bat joc de ei și îi omoară cu zile în arenă. Pentru că nu realizați că cele două tabere au același scop: fie să vă țină în șah și în prostie ca pe vite, fie să vă ofere o viață mai bună. Însă voi percepeți totul ca și cum una din tabere vrea răul și alta binele, când adevărul este că ambele vor binele țării, că tot români sunt și ei și locuiesc în această țară. Dar ce nu vedeți voi, pentru că sunteți din păcate orbi, este că ei cu toții vor să se ocupe de binele țării abia după ce își umplu ei întâi buzunarele lor personale, care, evident, nu se pot umple niciodată ținând cont că sunt croite după măsura lăcomiei lor.  Și nu sunt croite de un om ca Răzvan Ciobanu, pot să vă garantez acest lucru, pentru că el este designer, nu croitor, după cum singur a mărturisit.

Este clar că numărătoarea inversă este deja pornită, rămâne de văzut doar cum și dacă mai poate fi oprită.

În cazul lui Răzvan Ciobanu, ea nu a putut fi oprită de nimeni.  Misterul morții lui este însă elucidat din start: el nu a fost omorât pe câmp, în câteva clipe, ci a fost omorât câte puțin în fiecare zi, picătură cu picătură de drog, picătură cu picătură de răutate, începând cu mulți ani în urmă.

Iar noi ceilalți, ar trebui să alegem: vrem și noi să murim puțin câte puțin în fiecare clipă a vieții noastre, alimentând răul, sau vrem să trăim fiecare clipă a vieții noastre, alimentând binele, făcând bine și luptând împotriva a tot ce este rău? Pentru că la fel este omorâtă și societatea noastră, picătură cu picătură de culoare portocalie, roșie, albastră și în viitor, roz.

Pe criminalul lui Răzvan, nici măcar nu mai este nevoie să îl numim chiar dacă îl știm sau chiar dacă o să îl aflăm, oricum îl știți deja sau măcar îl bănuiți și voi, dar aflarea lui efectiv nu contează. Pentru că în această față întunecată în care trebuie să punem fața criminalului pe care îl va afla poliția, se potrivește fiecare dintre noi. Și se potrivește și însuși Răzvan, dar nu doar el, cum spunea cineva într-un comentariu, că el este singurul vinovat pentru ce i s-a întâmplat. Sunt și alții care se potrivesc în fotografie, nu-i așa, mulți alții! Enorm de mulți! De la traficanți, distribuitori, până la părintele care își lasă copilul de izbeliște sau nu îi oferă o educație normală.

Nu doar ei, cei cu drogurile, reprezintă răul în societate, ei sunt doar vârful icebergului, pentru că icebergul sunteți voi toți: voi cei răutăcioși, sau haterii, cum bine spun tinerii, voi cei plini de invidie, voi cei care vă bucurați și vă hliziți când vedeți răul altora, voi cei care strigați cu ură în stradă că ciuma portocalie iar peste câțiva ani, că ciuma roșie, apoi albastră etc, în loc să faceți efectiv ceva în viața voastră și cu viața voastră, ca să lăsați ceva în urmă, cum a lăsat Răzvan, o dâră mică de lumină măcar, nu doar ură și răutate și prostie de vite și boi fără minte. Adevărul este trist…sunteți plini ură iar această ură, dacă nu sunteți în stare să o combateți cu dragoste, atunci o faceți cu alcool, cu țigări, cu droguri etc.  

Se spune că pentru ca răul să triumfe este nevoie doar ca cei buni să nu facă nimic.

Eu spun însă: pentru ca răul să nu triumfe, este nevoie doar ca cei răi să se trezească din viața aceasta fără sens pe care, în loc să o trăiască, o mor zi de zi, și să iasă la lumină, pentru a cunoaște adevărata fericire care nu vine din satisfacția că l-ai distrus pe celălalt, ci din aceea că l-ai ajutat, din aceea că i-ai zâmbit prietenește și l-ai încurajat. Dacă cei răi nu se trezesc ei singuri, răul nu va dispărea niciodată. La fel cum, dacă un dependent de droguri nu se oprește el singur cu puterea conștiinței lui, nimic nu îl poate opri, nici o clinică de dezintoxicare. Ce să facă cei buni? Ei nu pot răspunde cu rău la rău, pentru că astfel nu ar mai fi buni.

Un om puternic nu este cel care are putere să îl doboare pe omul din fața lui, ci cel care are putere să îl ridice, să îl ajute.

Poate că Răzvan a fost un om slab, dar chiar și așa slab, pot număra mulți oameni pe care i-a ajutat la nevoie, pe care i-a ridicat când au fost căzuți.

A fost slab, căci a căzut pradă unor lucruri ce nu îi fac cinste, dar felul lui de a fi văd că a făcut să fie regretat de mulți.

Sper ca mulți să fie și cei care să conștientizeze cumva, să își întărească sufletele și să scape pentru totdeauna de lucrurile care l-au adus pe Ciobanu în halul acesta.

Cine l-a omorat pe Răzvan Ciobanu? De ce a fost omorât? Deja toți bănuiți cine l-a omorât și chiar știți. Știți și de ce a fost omorât. Lucrurile acestea sunt evidente, dar practic pălesc în fața importanței faptului ca moartea lui să fie înțelească corect și să fie percepută ca un semnal de alarmă, nu ca ceva normal care se mai întâmplă din când în când, pentru că lumea nu este perfectă. Nu spune nimeni să fie perfectă, dar nici așa, la polul opus al perfecțiunii, adică la mizeria cea mai de jos, cea mai șocantă, conform și titlurilor știrilor …șocante.

Andrei Ciobanu a pierit fără să apară nimic la tv, a fost ucis și nu s-a aflat niciodată până în ziua de azi ce a pățit. Nimeni nu știe despre el nimic. Au învățat cu toții în școală că Ciobanul din Miorița a pierit din cauza răutății și invidiei celorlalți ciobani, dar tot niște ciobani răi și invidioși au devenit.

Întrebarea care să ne preocupe nu trebuie să fie cine l-a ucis pe Răzvan Ciobanu, ci cum de există oameni atât de răi în țara noastră? Și cum de a ajuns să se reverse toată această mare de droguri care distruge tineretul și la noi. Dacă te-a mușcat un șarpe veninos în casă nu vrei doar să omori șarpele care te-a mușcat, ci te întrebi cum de a ajuns șarpele acela în casă, din moment ce în România nu există șerpi veninoși și dacă nu cumva mai vin și alții.

Dacă veți trata totul cu ideea că există și șerpi veninoși, ce să-i faci, asta e, nu e vina noastră că s-au înmulțit și la noi în țară venind din alte țări, într-o zi veți fi mușcați și voi de ei, iar acest lucru ar putea fi lesne evitat.

Întrebarea care trebuie să ne preocupe nu este de ce l-a ucis pe Răzvan, ci de ce a ajuns el în situația de a exista un motiv de a fi ucis, de a se vrea să se scape de el. Pentru că drumul parcurs de el spre o asemenea situație, este parcurs de mulți, și mulți ar putea fi feriți de a ajunge, nu neapărat  tot între copaci, dar în brațele morții sigur, indiferent în ce fel.

 Iar cei care spun că nu a vrut nimeni să scape de el, ci a fost într-adevăr un accident, o întâmplare neprevăzută, nefericită și nedorită de nimeni sau că s-a drogat greșit și prietenii au vrut să scape apoi de cadavru, pentru a evita complicațiile, găsind metoda aceasta, ar trebui să știe că un astfel de scenariu nu s-ar fi întâmplat în asemenea disperare și groază și teamă a lui Răzvan că vine cineva să îl omoare. Ci s-ar fi întâmplat această conjunctură nefericită și poate nedorită de prietenii lui undeva într-un loc retras, unde ar fi petrecut toți…, dar în nici un caz nu în văzul tuturor la festivaluri, unde a fost efectiv hăituit de cine a venit să îi ceară socoteală și să se răzbune.

            Cel care l-a omorât pe Răzvan este un om important, un om care se află sus de tot. Este trist cât de sus este cel care l-a omorât pe Răzvan și cât de jos a ajuns Răzvan, adică în groapă! Cel care l-a omorât a avut grijă să mărească foarte mult distanța dintre ei și a mărit-o. Haideți să nu îi dăm satisfacția să îl coborâm și mai mult pe Răzvan, adică și în ochii noștri, nu numai în groapă. Haideți să vedem lucrurile bune pe care le-a avut Răzvan, și nu ne va fi greu, pentru că sunt multe, extrem de multe!

Văd că acest om, așa drogat cum a fost el și plin de sida, cum spun unii, a lăsat în urma lui un regret imens între cunoscuții săi, care vor resimți din plin golul rămas. Deci el ne demonstrează clar că unii oameni au multe lucruri bune și că ceea ce este rău la ei nu li se datorează neapărat lor și nu le aparține lor.

Partea rea a lui Răzvan nu îi aparținea lui, ci era externă și o putem rezuma la două lucruri principale: drogurile și orientarea sexuală sau mai bine zis, dezorientarea sexuală de care de asemenea nu este el vinovat. Nu suport răul pe care îl aduc drogurile și nici răul celălalt, dar asta nu înseamnă că nu pot să văd, din cauza acestor lucruri rele, binele care există la cineva, pentru că aceste lucruri rele nu au puterea să mă țină legat la ochi ca să nu mai văd binele.

As vrea la sfârșitul acestui film să vă mulțumesc pentru mesajele bune postate, mesaje care îmi arată faptul că în spatele lor se află gânduri frumoase și sincere ale unor persoane deosebite, cu gânduri curate și luminoase și care au puterea pozitivă de a le păsa de ce se întâmplă cu cei din jurul lor. Toți aceștia sunteți ca niște raze de lumină prin întunericul ce încearcă să cuprindă totul. Adică sunteți oameni în adevăratul sens al cuvântului, oameni luminoși, care, asemenea unei lumânări în întuneric, se ard pe sine pentru a da lumină în jur, oameni datorită cărora mai există încă o lume în care să trăim.

Cuvântul ”lume” vine de la latinescul ”lumen, luminis”, care înseamnă lumină. Adică lumea este lumină, și anume, lumina degajată de fiecare om în parte, așa cum degajă fiecare lumânare lumina și luminează o încăpere. Un om își împlinește sensul vieții doar dacă arde de focul dragostei adevărate și lasă lumină în jur, sacrificându-se prin aceasta pe sine, asemenea lumânării, pentru a lumina și încălzi pe cel de lângă sine. De fapt, lumina revărsată este tot ceea ce rămâne din el, după moarte.

Din nefericire, sunt și mulți, poate prea mulți cei care nu ard de focul dragostei, cărora nu le pasă decât de ei, și care se conservă ca niște murături și așa și apar între ceilalți care sunt ca legumele proaspete. Aceste murături sunt ca lumânările în pachet: nu ard, nu se consumă pe sine, dar nici nu își împlinesc scopul în viață, acela de a lumina. Cu alte cuvinte, există, dar există degeaba și dispar tot degeaba, aruncate la gunoi sau puse iar la fabrică în foc, pentru a se face alte lucruri din ele. Sperăm ca acest foc să nu fie iadul despre care se vorbește de când lumea și pământul.  vine de la latinescul ”lumen, luminis”, care înseamnă lumină. Adică lumea este lumină, și anume, lumina degajată de fiecare om în parte, așa cum degajă fiecare lumânare lumina și luminează o încăpere. Un om își împlinește sensul vieții doar dacă arde de focul dragostei adevărate și lasă lumină în jur, sacrificându-se prin aceasta pe sine, asemenea lumânării, pentru a lumina și încălzi pe cel de lângă sine. De fapt, lumina revărsată este tot ceea ce rămâne din el, după moarte.

Din nefericire, sunt și mulți, poate prea mulți cei care nu ard de focul dragostei, cărora nu le pasă decât de ei, și care se conservă ca niște murături și așa și apar între ceilalți care sunt ca legumele proaspete. Aceste murături sunt ca lumânările în pachet: nu ard, nu se consumă pe sine, dar nici nu își împlinesc scopul în viață, acela de a lumina. Cu alte cuvinte, există, dar există degeaba și dispar tot degeaba, aruncate la gunoi sau puse iar la fabrică în foc, pentru a se face alte lucruri din ele. Sperăm ca acest foc să nu fie iadul despre care se vorbește de când lumea și pământul.

Așa cum a fost Răzvan, chiar și cu toate problemele acelea fără ieșire în care a intrat, el măcar tot a lăsat ceva în urma lui. Alții n-au avut problemele lui, dar n-au lăsat nimic, ci doar întuneric.

Acest om a fost aruncat ca un animal mort pe câmp nu doar de cel care l-a ucis, ci de acei oameni, care, în loc să îl ajute, în loc să se ocupe de problema drogurilor care distruge atâtea vieți și de alte nenumărate mizerii, stau să se certe și să își scoată ochii unii altora ca nebunii.

Oare câte mii de ani de acum încolo și câte astfel de vieți distruse degeaba trebuie să mai fie până dispare răutatea din oameni?