Motivele atentantelor din scoli – cazul din Serbia

Un elev dintr-o familie obișnuită, cu părinți doctori, din Serbia, s-a dus la școală, a fost cuminte, a învățat foarte bine, atât de bine încât a devenit olimpic la două materii, și-a văzut de  viața lui de elev, retras, tăcut, nu a deranjat pe nimeni. Însă 7 elevi răutăcioși de la el din clasă, băieți și fete, uniți de același spirit de răutate într-un grup de răutăcioși, au început să își bată joc de el degeaba, să îl chinuie, să îl înjure zi de zi, să îl scuipe, să îl umilească în fața fetelor și să nu îi dea pace nici o clipă. Odată l-au bătut așa de tare că a ajuns la spital.

            Văzând comportamentul colegilor lui, profesorii și părinții elevilor care l-au bătut, i-au întrebat pe elevii, respectiv, copiii lor, de ce se comportă în halul acesta animalic cu colegul lor și i-au internat într-un ospiciu la psihiatrie să le vindece boala care îi făcea să îl chinuie pe colegul lor. De atunci elevul a trăit în pace la școală, a învățat bine și și-a văzut de viața lui în continuare.

            Stați puțin așa, că am greșit finalul, de fapt lucrurile nu s-au terminat așa, ci altfel.

Acest elev chinuit, adus în pragul depresiei de atitudinea lor animalică, a venit cu o armă la școală și cu o listă cu cei 7 chinuitori ai săi, o schemă cu locurile unde stau, clasele în care se află, băncile și i-a împușcat pe toți, după ce a eliminat întâi paznicul școlii și profesorul care trebuia să îi apere de el, un elev eminent, cuminte și cu rezultate excelente la învățătură și care stătea liniștit și nu deranja pe nimeni cu nimic. Ori pe el de ei, ori pe ei de el, nu mai înțeleg nici eu care de care pe care cum care trebuia să păzească cine pe cine de cine.

După ce i-a împușcat pe toți, căci nici paznicul nici profesorul nu au reușit să îi apere de el, a spus poliției că este psihopat și că se predă ca să fie internat la ospiciu.

            Adevărul este însă altul și anume că aceia care au fost împușcați sunt adevărații psihopați și ar fi trebuit să fie internați la ospiciu cu mult înainte să îi împuște el, adică atunci când se purtau cu el ca niște animale, nu ca oameni normali la cap. Dacă spui că a fost doar el psihopat, practic lași ceilalți psihopați în libertate, să facă în continuare astfel de fapte bullyingiste care vor conduce la alte astfel de răzbunări radicale și victime.

            Îmi pare rău că a trebuit să vă spun adevărul atât de dur și atât de direct, și anume că copiii voștri sunt niște psihopați și asta se datorează vouă, părinților, dar văd la televizor că iar nimeni nu spune adevărul, ci, la fel ca întotdeauna, discuțiile sunt pe lângă și absolut inutile și nu fac altceva decât să lase ca pe viitor să se înrăutățească și mai mult lucrurile și starea societății în general.

            Oamenii nu ar trebui să trateze acest subiect atât de simplu și anume că un copil cu probleme psihice a împușcat alți 7 copii, pentru că lucrurile nu stau așa. Lucrurile sunt mult mai diferite și mai grave și se vede acest lucru din faptul că acest copil, care a omorât alți 7 copii și doi adulți și a rănit mulți alții, este considerat de mulți copii un erou. Adică de acei copii care sunt traumatizați și ei la rândul lor, chiar în acest moment în care eu vă spun aceste lucruri, chinuiți, jigniți, umiliți la școală.

De altfel, o altă elevă a luat un cuțit și a tăiat două persoane la școala ei, un alt elev a luat un pistol de plastic și și-a amenințat colegii ca să îi sperie că va face și el același lucru dacă îl mai chinuie, un altul a venit și el cu o listă neagră la școală și a arătat-o spunând că le va face la fel acestor persoane care își bat joc de el.

Deci situația aceasta de bullying sau răutate gratuită a elevilor față de câte un coleg al lor este la fel în toate școlile, nu doar în școala din Serbia, în care s-a întâmplat nenorocirea. Fiecare școală este un butoi de pulbere gata să explodeze, un loc în care se poate întâmpla așa ceva, pentru că în fiecare școală sunt abuzuri de nedescris nu doar asupra copiilor, ci și asupra profesorilor și nu m-aș mira ca, în ritmul acesta și în felul acesta penibil în care se discută problema, într-o zi, profesorul să fie cel care vine cu arma la școală.

 Aici, în Serbia, este doar locul unde a dat paharul pe afară, dar nu este nici pe departe un caz izolat și reacțiile de pe rețelele de socializare sunt elocvente. Violența în școli și drogurile și tot restul au ajuns la cote inimaginabile și oamenii nu ar trebui să spună doar că un nebun, ai cărui părinți l-au învățat să tragă cu arma, a împușcat niște copii, pentru că nu este vorba despre asta aici. Este vorba despre un copil eminent, olimpic, cuminte, dintr-o familie de oameni deosebiți, doctori, care a luat decizia să își elimine chinuitorii. El acum este numit psihopat, criminal, cel mai mare ucigaș cu sânge rece sub 14 ani din istorie și animal.

Dar, din moment ce nu mai există nici o regulă în școală, ci există doar legea junglei, atunci nu vă mai mirați că se întâmplă ca în junglă, adică un animal ucide alte animale.

Școlile ar trebui să fie locuri aparte, pentru oameni, nu pentru animale, adică locuri în care regula și disciplina să domnească, în care accentul să cadă pe ce ai de învățat nu pe ce ai de arătat și cu ce lucruri ai de lăudat sau ce putere ai de demonstrat, că nu este vorba despre niște porci mistreți care se bat pentru o poarcă mistreață, ci despre oameni, care trebuie să trăiască conform condiției umane, adică cu sentimente de dragoste, de bunătate, de compasiune, etc.

            În loc să își trăiască cea mai frumoasă perioadă a vieții, copiii, la școală, trăiesc un calvar, niște răutăți, niște bullyinguri, niște mizerii de nedescris, care îi duc în starea aceasta să își închipuie și să își dorească răzbunarea sau moartea. Credeți că doar acest copil a vrut să se răzbune? Nu. El este doar cel care a dus la capăt planul, dar oare câte mii și milioane de copii nu visească cum îi omoară și îi nenorocesc pe cei care îi chinuie sau cum îi maltratează psihic și fizic. De ani de zile, aceeași problemă care a fost denumită bullying, nu poate fi rezolvată, tocmai pentru că oamenii se coboară din ce în ce mai mult la nivelul de animale, atât în familiile lor cât și la școală sau în societate. Și iar jignesc animalele pe nedrept, dar folosesc comparația doar ca idee, deși ea nu reflectă adevărul, pentru că animalele sunt mult mai nobile ca oamenii, ele ucid mai mult de foame și mai puțin de ură, iar la oameni este invers, ei fiind cu burta plină și sătui de toate bunătățile până peste cap, dar bat pe alții, ucid și fac rele și bullying și pulying doar din răutate, invidie și răzbunare.

De ce, dacă există de atâția ani bulying și pulying, nu s-a găsit nici o rezolvare, ci, dimpotrivă, situația s-a înrăutățit și oamenii au ajuns într-o situație disperată, de oi speriate care caută școli mai bune, unde riscurile sunt mai mici și fac împrumuturi la bănci să le plătească?

Pentru motivul pe care vi l-am spus și anume că oamenii duc mereu discuția într-o direcție greșită și inutilă. Ei vorbesc la știri despre interzicerea armelor, despre alte aiureli. Păi copilul acela și fără arme putea să facă prăpăd, doar cu sticlele acelea molotov cu benzină, le dădea foc la toți de ardeau ca șoarecii. Discuția nu trebuie să fie despre arme și cum să închidem școlile cu garduri și cu mai știu eu ce camere și alte alea, ci despre cum să fie creați oameni, nu animale, în familiile umane. În loc să vorbească despre părinții copiilor care l-au chinuit pe copilul ăsta de l-au adus în stare să-i omoare pe toți, ei vorbesc rău despre părinții copilului chinuit și i-au băgat la pușcărie, de parcă ei l-ar fi pus să îi împuște pe ceilalți copii.

Nu, nu ei l-au pus. Răutatea celorlaltor copii l-au dus în starea asta plină de furie, jignirile neîncetate și toate cele. El nu a făcut degeaba o listă neagră cu cei care se poartă execrabil. Adevărat vă spun că ar trebui băgați la pușcărie nu părinții copilului în cauză, ci părinții celor 7 copii morți, pentru că nu și-au educat copiii să nu își bată joc de un copil olimpic, tăcut și care își vedea liniștit de viața lui și de învățătura lui. Pe acei părinți, pe toți i-aș băga la pușcărie pe viață, nu pe cei ai copilului eminent care i-a împușcat.

Lista neagra a copilului din serbia care si-a ucis colegii

Părinții copiilor aflați pe lista neagră sunt adevărații autori morali ai crimelor, că nu și-au crescut copiii cu dragoste, ci i-au neglijat, nu tatăl care și-a învățat copilul să tragă cu pușca, că orium copilul învăța de pe internet dacă voia. Tații și mamele copiiilor care chinuiesc alți copii, aceia trebuie închiși. Pentru că ei și-au neglijat copiii, nu le-au arătat dragoste, nu i-au învățat să se poarte civilizat, fără răutate, invidie și ură. Orice copil normal la cap, care are parte de dragoste acasă, de o educație normală, sănătoasă, nu poate chinui alți copii, să îi distrugă psihic, să îi doboare sufletește prin umilire și înjosire, ca să îi aducă în stare să se răzbune astfel.

            În loc să se vorbească despre aceste lucruri, ca să înțeleagă părinții cum să își educe copiii, ei vorbesc despre cum trebuie schimbat ministrul educației. Ce vină are ministrul educației, că doar nu poate el să stea lângă elevi să îi păzească să nu facă rău colegului lor. Lângă elevi, lângă fiecare dintre ei trebuie să stea părinții lor, ei sunt mereu cu elevii și ei trebuie să îi învețe și să îi păzească să nu facă rele, nu ministrul educației. Ar trebui părinții acestor copii care l-au maltratat pe elevul acesta și l-au adus în stare să facă așa ceva, să își dea demisia din funcția de părinți. 

Au murit 9 persoane nevinovate din cauza răutății lor, pentru că el nu a apucat să împuște doar ce avea pe listă, ci a avut și victime care nu erau pe listă, adică victime colaterale scenariului pe care și-l făcuse. Părinții copiilor de pe lista neagră ar trebui acum căutați și închiși, nu doar părinții copilului care i-a împușcat. Acei copii trăiesc în continuare și părinții lor inconștienți la fel, sunt bine merci în libertate și ies și fac proteste în stradă, deși ei sunt adevărații autori morali și vinovați ai crimelor.

În loc să își educe copiii, părinții ies ca niște proști în stradă și urlă că sunt de vină părinții copilului care a făcut aceste fapte oribile sau ministrul educației. Părinții aceștia, care au copii care chinuie alți copii și îi bulyesc sau care o fi termenul, ies în stradă și plâng de mama focului că vai ce tragedie.

Păi voi ați creat această tragedie, tot voi vă plângeți? Voi ați creat-o, nu copilul cu pușca și nici taică-su, un doctor obișnuit care și-a învățat copilul să tragă cu pușca, pentru că așa fac toți sârbii, e ceva normal la ei, să fie înarmați cu toții, că au avut parte de un tratament nu prea bun din partea NATO, alt bulyitor care i-a buluyit, sau cum o fi termenul, de i-a făcut să se înarmeze până în dinți, exact la fel ca copilul acesta bulyyit de colegii lui.

Faptele lui nu sunt cu nimic mai oribile ca faptele celor care l-au chinuit. Alți copii chinuiți astfel s-au sinucis. Dacă el, în loc să îi împuște pe ei, ar fi luat altă decizie în sensul că s-ar fi sinucis, atunci ei ar fi fost autorii morali ai unei crime, nu el. Ei și părinții lor, dar în cazul acela ei nu ar fi fost închiși, pentru că s-ar fi considerat că tot băiatul care s-a sinucis avea probleme psihice. Dar problemele psihice sunt create de abuzul celorlaltor copii asupra lui.

            Țin minte că un vecin avea un cățeluș și îl trăgea de urechi și îl ciupea de fund până cățelul începea să schelăcăie și să latre și să muște și spunea că astfel îl învață să fie rău. La fel și un copil, dacă ceilalți copii îl chinuie și îl ciupesc mereu, îl facă să devină rău până la urmă.

            Adevărații autori morali ai crimei acestui copil sunt părinții și copiii care l-au chinuit. El nu ar fi făcut aceste lucruri, dacă ei l-ar fi lăsat în pace și și-ar fi trăit viața făcând alte lucruri, nu chinuindu-l pe el. Ce viață este asta să stai și să râzi și să îl chinui pe altul? În ziua de azi poți face atât de multe lucruri și totuși tot ce fac copiii este să se chinuie unii pe alții. Aceasta este adevărata discuție care trebuie să aibe loc între profesori, părinți, copii, psihologi, consilieri și tot ce mai vreți: să îi învețe pe copii să se bucure de frumusețea vieții, nu de chinuirea, umilirea și bătaia de joc față de alții.  

Discuțiile însă văd că sunt de-a dreptul penibile și vorbesc despre faptul că acei copii trebuiau păziți de acest elev psihopat, că trebuia să existe niște psihologi care să urmărească elevii, să vadă care dintre ei are astfel de gânduri distrugătoare, că el este un monstru care a făcut aceste lucruri, că a luat viața unor copii și oameni nevinovați, că este cel mai tânăr criminal de asemenea factură din istorie, că ministrul educației este de vină, că sistemul educațional, că draci, că laci, nimic folositor pentru rezolvarea problemei în profunzime.

Când adevărul este că, de fapt, el trebuia să fie păzit de ceilalți copii abuzatori, răi, dezlănțuiți, care l-au chinuit și terorizat psihic ani de zile până l-au adus în situația de a căuta răzbunare pentru toate umilințele îndurate. Adevărul este că ei sunt monștri și că ei și părinții lor, care i-au educat astfel, trebuiau închiși de mult timp, încă dinainte ca acest elev să îi împuște și ca părinții lui să fie închiși la pușcărie.

Dacă eu mă duc la un om și zi de zi îl trag de urechi, îl jignesc, îl atac cu palmele, cu pumnii, îl tai cu cuțitul pe față și apoi el mă împușcă, acel om nu m-a împușcat pentru că era un monstru și un criminal, ci pentru că nu i-am dat eu pace, eu l-am adus în situația aceea de a mă împușca. Dar știrile vor spune că vai, un psihopat l-a împușcat pe un om, că a văzut în seara dinainte un film cu atacurile din școlile americane. Și ce dacă a văzut, ăia din America nu au mai văzut un film din Serbia înainte, ăia de ce au făcut asta?

Nu asta este problema. Problema este că oamenii nu văd ce se află de fapt în spatele tragediei și în spatele situației teribile din școli. Știrile nu vor mai vedea ce i-am făcut eu omului acela, cum l-am tras de urechi, sau vor considera că este nesemnificativ în comparație cu faptul că m-a împușcat. Fiecare dintre cei 7 copii care l-au chinuit pe copilul acesta, care i-a împușcat, este un copil bun pentru părinții lui, pentru că părinții lui nu știu cum se comportă ei la școală și cum chinuiesc alți copii. Dar pentru copilul chinuit este un iad, iadul pe care îl crează ei pentru el zi de zi.

De aceea vă spun, dacă vreți să fiți siguri că nu pățiți ca părinții aceștia ai căror copii nu au mai ajuns după școală acasă, ar trebui să priviți problema în față și să o dezbateți corect, nu să ascundeți gunoiul sub preș și voi să vă băgați capul ca struții în fundurile directorilor de școli private, unde, chipurile securitatea este mai bună. Nu este mai bună nicăieri, dacă oamenii nu sunt educați și crescuți cu dragoste să fie oameni, ci animale.

Atât trebuie făcut: părinții copiilor care au un comportament necivilizat trebuie luați și băgați la pușcărie. Voi vă duceți copiii la școală și îi puneți împreună cu alți copii, despre ai căror părinți nu știți nimic și dacă ați ști, probabil că nu ați sta nici la 3 metri de ei, vorba Danei Budeanu. Dar pe copiii voștri îi obligați să stea în bancă cu ei. Asta este problema adevărată, că nu știți ce se întâmplă în familiile copiilor care abuzează câte un astfel de copil, precum l-au abuzat pe acesta care a luat pistolul și i-a împușcat. Asta este problema adevărată, că nu vă puneți niciodată întrebarea de ce se comportă ei astfel, ce frustrăi au din familie sau din societate, de se apucă să chinuie, să bulyingească pe unul și pe altul. Lucrurile acestea eu vi le-am spus încă de acum trei ani, v-am spus tot procesul în care un copil devine dintr-un înger, monstru și de ce se întâmplă asta, dar desigur că nimeni nu a ascultat și nici nu o asculte, pentru că sunt ocupați să iasă în stradă să îl dea jos pe ministrul educației.

Din punctul meu de vedere, poate să fie ministrul educației și o păpușă gonflabilă care nu face nimic. Dacă copiii sunt educați în familie, știu singuri ce au de făcut, fără ministru și fără ministerul educației, ce să învețe și cum să își trăiască viața, ca să se bucure de frumusețea ei, nu să se întristeze și să se îngrozească de răutatea din jur. În aceste condiții șocante, școala mai rău îi distruge și le ia chiar și viața, după cum se vede, nu datorită ministrului educației și ministerului educației, ci datorită lipsei celor 7 ani de acasă, lipsei părinților, lipsei normalității familiei.

Oamenilor le lipsesc lucrurile simple precum dragostea, credința, omenia dar au din plin bani, telefoane, mașini, droguri, țigări, alcool, arme și tot ce le trebuie ca să își facă rău singuri și să le facă rău altora.

Un puști a atacat cu puști alți puști dintr-o școală din Serbia nu pentru că îi lipsea ceva, că era sărac sau needucat, ci pentru că celorlaltor colegi ai lui le lipseau dragostea, credința, omenia, bunul simț și tot restul pe care ar fi trebuit să le deprindă în sânul familiei, alături de părinți și bunici.

Să fiți iubiți.